Spre exemplu, o structura din lemn la rosu pentru o casa de 150 mp este fabricata in atelier in o saptamana iar dupa ce aceasta este livrata in santier dureaza mai putin de o saptamana sa fie montata. Asadar din momentul semnarii unui contract si in functie de disponibilitatea noastra, structura casei tale va fi gata montanta in santier in 2 saptamani. Lucru care la constructiile din beton sau zidarie este doar un vis avand in vedere timpii de manopera foarte mari. In cazul in care vorbim de case la cheie, daca aveti un management de santier bun in maxim 3 luni va puteti muta in casa.

De asemenea prefabricarea se mai reflecta din in calitatea structurii pentru ca totul se fabrica intr-un mediu controlat.

Lemnul uscat la 12% umiditate pe care noi il folosim are o densitate de 450 kg/mc, in comparatie caramida cu goluri care are o densitate de 850 kg/mc, betonul armat 2400 kg/mc iar otelul 7480 kg/mc. Asadar lemnul este de aprox. 2 ori mai usor decat caramida, de 5 ori mai usor decat betonul si de 16 ori mai usor decat otelul.

 Acest lucru se reflecta in dimensionarea fundatiilor si in rezistenta structurilor din lemn in caz de cutremur.

Pentru ca lemnul este mult mai usor in comparative cu caramida si beton, fundatiile o sa fie mai putin solicitate, de aici rezulta cantitati de beton si de fier mai mici, in consecinta costurile unei fundatii pentru o casa pe structura din lemn o sa fie cu 20-30 % mai mici.

Faptul ca lemnul este usor si in acelasi timp foarte elastic ajuta foarte mult la comportarea unei structuri din lemn in cazul unui seism de magnitudine mare. Doua componente importante in calculul seismic al structurilor sunt ductilitatea si masa cladirii, ductilitatea trebuie sa fie cat mai mare iar masa cat mai mica. Datorita faptului ca lemnul este un material foarte elastic si pentru ca o structura din lemn are foarte multe prinderi si fixari mecanice care au un grad de ductilitate ridicat rezulta o clasa de ductilitate mare, ceea ce si vrem in cazul unui seism. Cealalta componenta importanta a seismului, si anume masa, am demonstrate mai sus ca este una foarte mica. 

Conductivitatea termică, care arată cât de usor trece caldura printr-un material, este mult mai mică față de cărămidă, beton sau oțel ușor, și se încadrează mai degrabă în categoria materialelor izolante. Cu cat coeficientul λ este mai mic, cu atat materialul conduce mai putina caldura. Așadar, lemnul este de aproape 4 ori mai bun izolant decât cărămida și de 17 ori decât betonul.

In ceea ce priveste grosimea peretilor, un mare avantaj este faptul ca structura peretilorTimberFrame are o grosime de 140 mm, structura care poate fi izolata cu 140 mm de material termoizolant, se termoizoleaza si exteriorul cu 100 mm si deja ai un coeficient termic foarte bun intr-o grosime finala de perete de doar 320 mm dupa ce s-au facut si finisajele. In cazul unui perete de caramida, grosimea finala a peretelui este una mult mai mare (450 mm) daca vrei sa echivalezi eficienta termica a unui perete din lemn. Un lucru care conteaza in cazul in care vrei sa construiesti in oras unde suprafata terenului este mai mica si atunci trebuie sa folosesti la maxim spatiul.

Este adevărat că lemnul arde, dar contează modul în care arde și viteza de ardere. Lemnul arde cu o viteză de 0.7 mm/min iar după un anumit timp, să zicem 30 minute, se formează un strat de cenușă de 2 cm care acționează ca un izolant și protejează interiorul de flacără. Dacă la exterior, temperatura lemnului ars poate ajunge la 1000°C, în interior, unde nu a ajuns flacăra, temperatura este de 40-50°C. Cu cât lemnul este mai gros sim ai bine protejat va arde mai greu.

Deși unele materiale de construcție nu ard, ele sunt totuși afectate în cazul unui incendiu. Oțelul începe să-și piardă proprietățile structurale după 600°C și cedează sub propria greutate. Betonul expus la foc se exfoliază și după un anumit timp, lasă expus oțelul de armare care se deformează de la căldură.

Însă, în situația nefericită a unui incendiu, flacăra se propagă cu viteză datorită materialelor combustibile din interior, cum ar fi lacul de pe mobilier, perdele și alte accesorii din mase plastice. Până să ajungă la structura de lemn, flacăra trebuie să treacă mai întâi de placările interioare, precum gips-carton, Vidiwall, materiale incombustibile. Apoi urmează izolația termică din pereți, cum ar fi vata bazaltică care rezistă 2 ore la 1000°C

Sectorul construcțiilor are o pondere majoră în emisiile de gaze cu efect de seră care contribuie la schimbările climatice (40% consum de energie și 36% emisii de CO2 raportat la restul sectoarelor) iar producția materialelor de construcție consumă cantități enorme de energie, care provine din combustibili fosili. În consecință, fiecare material de construcție are o amprentă de carbon asociată.

Spre deosebire de restul materialelor de construcție, lemnul este singurul material regenerabil. Oțelul, cărămida sau betonul provin din surse epuizabile în timp ce lemnul are nevoie doar de timp, apă, soare, carbon și nutrienți din sol pentru a crește și a produce celuloza, componenta de bază care îi dă valoare ca material de construcție. În medie, un metru cub de lemn stochează între 900-1000 kg de CO2. 30% din carbon ajunge în sol în timp ce restul este utilizat ca ”hrană” în timpul creșterii. Procesele de exploatare și prelucrare a bușteanului pentru a fi transformat în chereste consumă la rândul lor energie și au o amprentă de carbon asociată, de aproximativ 200-300 kg CO2. Per total, 1 m3 de lemn stochează 600-700 kg CO2.